Calatorie prin Romania, ziua III

Sa revenim asadar la jurnalul ultimei zile de calatorit prin Romania. Ramasesem asadar cazat la Sighisoara in pensiunea fantoma. Dimineata in cetatea Sighisoare e relativ liniste. Am luat un mic-dejun si cate o cafea, am impachetat totul si inainte sa pornim la drum am mai facut o tura prin Cetate. De data asta am vizitat obiective care nu sunt la indemana noaptea. Cetatea nu inceteaza sa ne uimeasca. Dupa ce am cumparat cateva suveniruri am pornit pe scara acoperita. E o constructie din lemn de prin 1642. La capatul scarii se ajunge la "Biserica din Deal", un monument in stil Gotic in interiorul caruia fotografiatul este interzis. Motivul a fost stupefiant: ca sa nu atragem hotii. Mi s-a parut foarte ciudat de moment ce in Domul din Milano fotografiatul este permis. La fel si in multe alte catedrale. Deasemenea la aceasta biserica exista si o taxa de intrare in care nu ti se include nimic in afara de accesul intr-o biserica in interiorul careia se afla foarte putine restaurari. "Ghizii" aflati la intrare erau complet plictisiti si nu foarte amabili, desi era abia inceput de program. Nu am stat mult si am iesi dupa ce am facut totusi cateva poze.

Ne-am indreptat spre Biserica Romano-Catolica. Aceasta esteo biserica simpla, fara picturi iar valoarea sa o constituie cladirea insasi. Biserica este incadrata de case bine intretinute si amenajate. Ne-am ami plimbat prin cetate, pe la turnuri si apoi am pornit spre Lacul Rosu, prin Gheorghieni.
Daca drumul de la Sibiu la Sighisoara a fost ingrozitor, cel pe care se urca spre Lacul Rosu dinspre Gheorghieni iti da fior reci printre crizele de nervi. In multe locuri lipsesc bucati intregi de drum surpate si locul este semnalizat de o banala placuta galben-rosie. Cine trece noaptea pe acolo trebuie sa aiba un curaj nebun si o atentie ca de pradator. Nu stii cand iti dispare drumul de sub roti.
Am ajuns la Lacul Rosu la timp pentru un pranz tarziu. O multitudine de terase te imbie cu preparate traditionale pentru ambele etnii: mici, gulas, ciorbe etc. Am ales o terasa mai putin aglomerata unde am fost serviti repede. Gulasul a fost peste asteptari de bun, la fel pastravii si micii. Aerul de munte da gust bun mancarurilor. Ceea ce nu mi-a placut insa este ca desi la terasa preturile nu sunt chiar mici, toate terasele sunt "abonate" unui singur grup sanitar unde trebuie sa platesti. Indiferent ca faci consumatie de 150-200 de lei, la buda scoti banul. Pranzul la Lacul Rosu ne-a costat cam 130 de ron.
Dupa ce am mancat, am decis sa luam o barca si sa ne plimbam pe lac. Nu a fost o idee buna pentru ca batea vantul si barca lovea mereu trunchiuri de copaci nesemnalizate. In plus lacul e destul de mic asa ca o jumatate de ora a fost absolut suficienta.
Asa cum probabil stiti, zona e impanzita de vanzatori de suveniruri. Din pacate aici a fost primul loc unde pretul era in functie de ce fata ai. Pe acelasi produs mi s-au cerut si preturi aproape duble.
In fine, am coborat prin Cheile Bicazului, am oprit pret de cateva fotografii si apoi inapoi la drum spre Bacau. A fost o calatorie placuta in general, am intalnit multi oameni de treaba si singurul regret e ca nu a mai fost inca o zi la dispozitie ca sa putem sa ne abatem pana la Praid pentru o vizita in salina. Poate data viitoare...
Iata si cateva fotografii din cea de-a treia zi: