24 oct. 2011

Cu si despre circulatia pe drumurile din Romania

Am vazut cu totii in ultima perioada in Romania un val fara precedent de accidente rutiere mortale. Cauzele lor sunt multiple. Unele nu tin de noi ca indivizi: starea drumurilor, inexistenta autostrazilor, semnalizarea defectuoasa a drumurilor, subdimensionarea acestora etc. Mai sunt in sa si unele cauze care ne privesc direct: viteza, imprudenta, starea masinilor, agresivitatea in trafic etc.
Am vazut cum Huidu a luat 3 vieti intr-o secunda. Ca e vina lui sau nu, ca are remuscari sau nu, astea sunt probleme pe care nu le discut. Apoi vedem zilnic la stiri evenimente de circulatie soldate cu morti.
Ce facem noi in tot acest timp? Pai in loc sa ne indignam, noi mergem mai departe. Si mergem cu vmergem mai departe cu viteza. In loc sa protestam ca guvernul ne lasa sa murim pe capete, noi nu zicem nimic si mergem mai departe. Tot cu viteza. In loc sa ne opunem patronilor care ne impun sa facem sute de kilometri pe zi desi nu avem pe unde, noi tacem si mergem si mai repede. Si toate astea pana unde? Pana cand? Probabil ca pana cand o vom pati si noi. Si dintre cei care acum ne forteaz sa mergem repede, tot mai repede, cine ne va sta atunci alaturi? Cine ne va alina mama ramase nefiresc fara copilul ei? Cine va fi alaturi familiei cand copilul ramas orfan va da de greu? Cine va fi umarul pe care sa te poti baza pentru cel ramas fara frate sau sora? Simplu: NIMENI. Toti ne vor uita. Toti ne vor condamna. Toti ne vor ignora. Si pentru ce? Pentru un ban in plus? Pentru a nu intarzia 3-5-10 minute?
Timpul e vesnic, noi nu...

2 comentarii:

  1. Asa cum spuneai intr-o postare si eu sunt scarbita
    Ce sanse crezi ca am,in caz ca am sa ma angajez in Afganistan ca bucatar?
    Sunt femeie,insa am fost batuta crunt de fratele meu pentru mostenirea comuna a casei parintesti.Daca tot este sa dau coltul,atunci mai bine s-o faca altii decat propria mea familie!!
    Am lucrat din 90 ca bucatareasa la un spital,insa s-a desfiintat bucataria si am ramas fara nimic,adica nu chiar fara nimic,ci cu o fata studenta la medicina anul IV careia ii trebuie atlase,cursuri,truse de chirurgie,de prim ajutor,etc
    In orasul meu mic nu exista niciun loc de munca,nici macar la "curatenia orasului"
    Asa ca incepe sa nu imi mai fie frica de nimic.Eu cred ca mai rau decat am patit eu ,nu se putea,, de-aceea imi doresc sa plec in cel mai greu loc de pe planeta sa nu imi mai aduc aminte de nimic si bineinteles sa fac cumva ca fiica mea sa termine si cei 2 ani de facultate,care i-au mau rammas
    Ce parere ai?

    RăspundețiȘtergere
  2. Afganistan? Nu prea e recomandabil, dar asta depinde de zona. Daca e mai conflictuala sau nu. Incearca alte destinatii...

    RăspundețiȘtergere