Primul lucru pe care trebuie să-l iei în calcul este ca țara de adopție să îți ofere drept de muncă fie din prima zi când ai ajuns fie obținerea acestui drept să fie destul de facilă. Toate țările din UE oferă cetățenilor români drept de liberă circulație și drept de muncă. Totuși odata ajunși pe teritoriul unei țări ca muncitor o să fie nevoie să vă înregistrați la birourile de emigrare. Atenția trebuie îndreptată și spre situația muncii la negru în țara respectivă, pentru că deși aveți drept de muncă, mulți patroni o să încerce să ocolească forma scrisă a unui raport de muncă (adică o să ajungeți să lucrați la negru fără acte, asigurări, fond de pensii ș.a.) Așadar informați-vă asupra "tradițiilor" din zona respectivă.
Al doilea aspect poate la fel de important ca și primul este limba vorbită în țara pe care ați ales-o. Ușurința de a o învăța și poate chiar cunoașterea ei ar trebui să fie un criteriu de bază. Nu cred că există cineva care să vă angajeze dacă nu se poate înțelege cu angajatul său.
Sistemul de protecție socială poate fi un alt argument. De ce? Pentru că nu se știe când te trezești șomer, așa cum nici boala nu te va ocoli la nesfârșit. Tot aici mai trebuie menționat și sistemul de învățământ în cazul în care emigrantul are copii.
Ușurința cu care se poate găsi un loc de muncă în principal în domeniul în care ați studiat sau în care aveți cea mai multă experiență. De ce neapărat în aceste domenii? Pentru că vă va fi ușor să vă adaptați și pentru că veți avea și satisfacție. Deasemenea continuarea unei cariere în același domeniu vă va motiva.
Nivelul de trai, nivelul de salarizare și costurile vieții. Ce folos că lucrați într-o țară frumoasă, într-o meserie care vă place dacă nu vă permiteți decât să vă duceți zilele de pe o zi pe alta și singurul "lux" este să reușiți să mergeți în țară o data pe an sau poate o data la doi ani.
Atenție așadar, decizia nu e una foarte ușoară!
eu nu am ales tara ea ma ales pe mine ...acum mai bine de 7 ani...am plecat fara sa ma uit an urma pur si simplu a fost de la o zi la alta cu 200 de euro ceruti amporumut...nu stiam la ce plec nici daca o sa am sigur de lucru desi mi sa spus ca da realitatea cand ajungi e alta...am plecat la rude o verisoara de-a mea sa ajung la destinatie sa -mi dau seama ca ma adusese sa-i ocup o camera sa platita cu un pret mai piparat decat asi fi anchiriato de la un strain ...romanul tot roman ...de munca nu am avut nimic o luna si jumatate plangeam la telefon vorbind cu sotul meu si explicandui situatia an care ma aflu...aveam bani de cate un danone ...ca acces la bucatarie nu mi-au dat ...ma ajutat mult o familie de pensionari de aici din Spania inceputul a fost foarte greu nu asi mai luao de la capat vreodata ...mi-am gasit de munca empleada de hogar cu alte cuvinte menajera cu contract fix, dupa un an mi-am adus sotul,fica pe prietenul ei ,anul acesta sau casatorit am fost an tara maine ma-si antoarce acasa daca nu ar fi atit de greu acolo ...ma-m antors si nu mai era aproape nimeni din cei pe care i-am lasat multi prieteni sant plecati pe afara...copii ce ia-m lasat mici acum sant adolescenti ..ati da un sentiment de nu stiu de gol...de pustiu an suflet...nu stiu dar de cand am venit am impresia ca valiza e pregatita la usa sa plec e un sentiment ciudat e posibil sa nu fie aceasta tara unde ami doresc cu adevarat sa stau cine stie?!
RăspundețiȘtergere